Lucrezi de ceva timp într-o corporație și ai început să-ți dai seama că… ce se spune nu prea e ce se face?
Dacă ai lucrat măcar o lună într-o organizație mare (sau chiar și una mică, dar cu multă politică internă), sigur te-ai întâlnit cu acest fenomen: ce se spune ≠ ce se transmite de fapt.
Mai ales când lucrezi într-un mediu unde oamenii se exprimă „frumos”, „diplomatic” sau „fără angajament”. Adică spun multe… dar nu zic nimic concret.
Mi-aș fi dorit să-mi spună cineva, la începutul carierei, cum să citesc aceste mesaje subtile.
Am învățat pe pielea mea că în multe echipe, ceea ce contează nu este doar ce se comunică deschis, ci și cum se spune. Sau ce nu se spune.
Mai ales atunci când vine vorba de feedback, decizii, proiecte sau inițiative personale.
Dacă ești la început de drum, asta te poate pune serios pe gânduri. Dacă ești de ceva timp prin corporații, deja le recunoști din avion.
Ce înseamnă „Cititul printre rânduri” în comunicare internă
Nu e despre paranoia. Nu e despre a interpreta forțat orice virgulă.
Este despre:
- înțelegerea contextului
- atenția la nuanțe
- și mai ales, atenția la ce se face vs. ce se spune.
De obicei, semnalele sunt acolo. Trebuie doar să înveți să le observi.
Așa că, dacă vrei să știi cum să citești printre rânduri la birou, uite câteva dintre cele mai frecvente coduri pe care eu le-am întâlnit:
1. „Foarte interesant… hai să mai vedem.”
Eram entuziasmată. Găsisem o idee care, în mintea mea, ar fi rezolvat o problemă reală din echipă.
Mi-am luat inima-n dinți, am pregătit-o frumos, m-am dus cu ea în ședință și… am livrat pitch-ul.
Șeful m-a ascultat politicos, s-a uitat la mine, a zâmbit și a zis:
„Foarte interesant ce propui… hai să mai vedem… mai gândește-te un pic și mai vorbim.”
În traducere liberă, în mintea mea: Succes maxim! Sunt pe val!
În realitate: nimeni n-a mai pomenit vreodată de ideea aia. Inclusiv eu.
→ Ce înseamnă?
→ Traducere: Nu sunt convins. Nu zic nu, dar nici da. Testez să văd dacă tu crezi suficient de tare în idee ca să revii.
→ Ce să faci?
- Nu aștepta să te caute ei. Revino tu. Cu o variantă mai clară, mai simplă sau cu un beneficiu suplimentar pentru ei.
2. „Hai să mai discutăm și cu alții.”
→ Ce înseamnă?
→ Traducere: Nu vreau să decid singur sau nu vreau responsabilitatea deciziei.
→ Ce să faci?
- Identifică cine sunt acei alții și pregătește-te să prezinți ideea în termeni care îi avantajează și pe ei.
-
„Ne trebuie mai multe date / mai multă documentare.”
→ Ce înseamnă?
→ Traducere: Ideea nu e respinsă, dar nici nu e convingătoare așa cum e acum.
→ Ce să faci?
- Construiește un mini-business case. Arată clar impactul, costul, riscul, beneficiul. Ajută-i să își justifice decizia mai sus.
4. „Ne mai gândim și revenim noi.”
→ Ce înseamnă?
→ Traducere: Nu vor să spună direct „Nu” sau pur și simplu nu vor să aibă discuția acum.
→ Ce să faci?
- Nu lăsa mingea în terenul lor. După 2-3 zile revino tu: „Revin cu follow-up legat de…”
Ce ți se spune vs. Ce înseamnă de fapt
| Ce auzi | Ce înseamnă de obicei | Ce e bine să faci |
| „Lasă că mai vorbim noi” | Probabil nu mai vorbim | Pune tu follow-up clar. „Pot reveni eu săptămâna viitoare?” |
| „Hai să nu ne grăbim” | Nu sunt pregătit să iau decizia / Nu sunt convins | Întreabă direct: „Care sunt pentru dvs. semnele că e momentul potrivit?” |
| „Foarte curajos ce ai propus” | Ai ieșit din tipare, dar nu știu dacă îmi asum să te susțin | Caută un aliat intern care să te sprijine sau care să pună un cuvânt bun pentru idee |
Ce să nu faci niciodată
- Să iei personal lipsa unui răspuns rapid
- Să presupui că „dacă nu au zis nu, sigur e da”
- Să te oprești din a susține o idee doar pentru că nu a fost acceptată din prima
Ce poți face concret mai departe
→ Observă mai atent cum comunică oamenii influenți din organizația ta.
→ Notează-ți replicile care apar frecvent și urmărește ce fac de fapt oamenii
→ Pune întrebări directe și deschise când simți că e „gri”.
→ Și cel mai important: nu lăsa decizia „în aer”. Revino tu. Construiește tu puntea.
Lecția: există un limbaj secret în organizații
Mi-a luat ceva timp (și câteva astfel de conversații) să înțeleg că la job există un limbaj special, care nu prea se predă pe nicăieri.
Îl înveți doar dacă:
→ Greșești de câteva ori
→ Te uiți bine la cei care „se prind” repede
→ Înveți să pui întrebările potrivite
Cititul printre rânduri nu e un talent cu care te naști. E o abilitate care se construiește. Cu atenție, cu răbdare și, uneori, cu un pic de simț al umorului.
Important este să nu iei totul personal, să înțelegi jocul și să te adaptezi. Până la urmă, comunicarea nu e doar despre cuvinte. E și despre ce se află în spatele lor.
În organizații, nu supraviețuiește neapărat cel mai deștept. Supraviețuiește cel care știe să citească printre rânduri.
Tu ce replică ai auzit cel mai des?
Lasă-mi un comentariu — poate facem un dicționar colaborativ 🙂
Sursa foto: internet
