Un ghid pentru eliberarea de credințele noastre limitative ca să ne bucurăm de viață pe deplin asumați

Valorile şi convingerile noastre reflectă identitatea noastră, ne indică cine suntem, ce vrem (ce căutăm și ce este important pentru noi în viață) și ce credem (sau nu) că putem fi sau face, și mai ales ce putem deveni dacă alegem să ne explorăm potențialul creator.

Convingerile sunt credințe pe care le-am preluat din copilărie, de la figurile noastre de atașament și totodată de la cei din jur, și s-au strecurat subtil prin repetare, le-am asimilat, devenind în final ale noastre. Convingerile reprezintă setul de credințe legat de ceea ce cred despre mine, despre ceilalți, despre lume și viață, în general.
Acestea mă pot propulsa în lumea posibilităților infinite sau, din contră, să-mi taie aripile și să mă arunce în abisul limitărilor pe care mi le pun singur și care îmi pot face viața un calvar.

Exemple de convingeri:

”Eu cred/știu/pot face orice mi-am propus. Am certitudinea că știu cine sunt, ce vreau și ce pot face”.

Sau, din contră,

“Nu cred că sunt în stare de nimic bun in viată”.

”Copiii sunt un dar de la Dumnezeu” sau

“Copiii din ziua de azi sunt o pacoste”.

“Toate femeile înșală”. “Toți bărbații sunt porci”.

”Trăim într-o lume bună/frumoasă” sau

“Lumea este rea”. “Viața este nedreaptă/nemiloasă”.

Un gând prin repetare devine convingere, prin faptul că este întreținut, asumat și dublat de credința cu care îl investești, devine un adevăr pentru tine, chiar propria ta realitate.

”N-am timp. N-am bani. Sunt singur. Sunt nefericit”.

”Nu merit nimic bun. Nu cred că voi finaliza proiectul”.

Deseori îmi vin oameni la cabinet care spun că nu știu cum îi urmăresc o anumită situație de viață sau cum atrag un anumit gen de persoane în viața lor.

“Am fost excrocat toată viața. Nu mai poți face cu nimeni afaceri cinstite în ziua de azi” sau

“Nu știu cum fac dar tot peste bărbați neserioși dau care nu vor nimic stabil cu mine”.

“Eu tot de femei neserioase am avut parte. Nu știu cum naiba le atrag”.

“N-am noroc în dragoste, tot peste nesăbuiți dau”.

Dacă cauți o relatie potrivită pentru tine dar nu crezi că o meriți, vei atrage oameni nepotriviti în viața ta. Dacă cauți o slujbă bună dar crezi că vei da și acolo de necazuri și belele, tocmai asta ți se va întâmpla, deoarece în realitatea ta totul e credibil și posibil. Ceea ce vezi și crezi că există în jurul tău devine realitate pentru tine. Subconștientul nu face diferență între realitate și posibilitate, iar ceea ce crezi devine posibilitate și realitate pentru tine. De aceea și vorba din popor:” De ceea ce ți-e frică, nu scapi.”

Convingerile nostre se construiesc pe baza sistemelor noastre de credințe care se supun testului experienței noastre subiective și mai putin realitații obiective. Fiecare individ își are propria lui poveste, o istorie personală și transgenerațională pe care și-o construiește în baza influențelor dobândite prin prisma reflecției personale, a oglindirii prin ceilalți oameni, cât și prin filtrul propriului sistem educațional-moral în care a fost format cât și de influențele mediului socio-cultural. Toate acestea îl condiționează și îl modelează.

De exemplu: Dacă în experiența noastră personală am avut de-a face cu situații repetate din care am învațat că un lucru poate fi făcut doar într-un anumit fel, chiar dacă, în realitate, lucrurile nu stau deloc așa, sau, dacă în urma relațiilor noastre interpersonale am dedus că nu reușim să menținem o relatie funcțională, sau dacă rezultatul experienței nu poate fi decât într-un anume fel, imaginat de noi, aceasta devine realitate pentru mine și convingerea mea personală.

Un bărbat care a fost dezamagit în istoria lui personală de mai multe femei, poate ajunge la concluzia că toate femeile nu sunt demne de încredere sau, dacă o femeie a fost înșelată în dragoste de către soțul ei, și mai cunoaște și alte femei care au fost înșelate de proprii lor soți, validându-i experiența, poate ajunge la concluzia eronată că toti bărbatii ar “călca strâmb”. Sau, un copil care a fost traumatizat în copilăria lui de către tatăl sau mama lui, poate ajunge să tragă concluzii pe baza generalizării unui fapt singular că toti părinții ar fi răi, duri sau nedrepți cu copiii lor, lucru care nu se supune testului realitatii (există părinți care se ocupă cu răbdare și dragoste de copiii lor).

Dacă eu cred că nu voi putea trece un anume examen, atunci am toate șansele să nu reușesc deoarece aceasta a devenit convingerea mea personală și mi-o întăresc mereu în baza unor gânduri iraționale devenind, cu timpul, certitudine și realitate pentru mine. Pe viitor, de câte ori voi pica un examen, există o probabilitate mare să eșuez din nou și să-mi întăresc și mai mult, sau chiar definitiv, convingerea deoarece mi se reactivează aceleași căi neuronale. Cu fiecare examen picat, credința se înrădăcinează tot mai mult devenind o convingere. Dacă cred că nu-mi va iesi un anumit lucru sau dacă persoanele din jurul meu m-au dezamagit, nu înseamnă că toți oamenii mă vor dezamagi.

Aceste sisteme false de gândire, construite pe credințe iraționale ne sabotează viata și existența în mod constant. Din păcate pentru mulți oameni, trecutul cu convingerile lui le condiționează mereu prezentul tranformând societatea noastră actuală într-una nevrotică. Dacă ni s-a repetat în mod sentențios în copilărie că nu vom fi în stare să facem nimic bun în viată, sau dacă am fost mereu asaltați de credințele părinților noștri cu privire la ce am putea sau nu am putea realiza în viață, fapt confirmat și de experiența noastră ulterioară de viață, devine realitate pentru noi. Daca ni s-a repetat constant că: trebuie, poți mai mult, trebuie sa fii cel mai bun, dacă am fost mereu comparați cu alții și s-au avut în vedere așteptări nerealiste din partea noastră, atunci când ni se întâmplă un eșec, nu-l vedem ca pe un feedback, în dorința de a merge mai departe, cu mai mult curaj, ci din contră, ca pe o înfrângere. Deducem că au avut dreptate și că, pe drept cuvânt, ajungem să credem la rândul nostru că nu merităm ceva mai bun și că nu suntem destul de buni ca să facem față cerințelor/expectanțelor celor din jurul nostru, ce duce în final, fie la depresie, fie la un perfecționism acerb dus până la o tulburare obsesiv-compulsivă.

Deseori convingerile pe care le întreținem lovesc și lezează tocmai pilonul fundamental al identității noastre, se răsfrâng asupra întregii noastre ființe determinându-ne să facem din aspecte componențiale ale personalității noastre o evaluare globală, lucru cu totul eronat. Adică, întregul este mai mult decât suma părților. Dacă am picat un examen, sau dacă am rupt o relație sau o prietenie nu înseamnă că suntem ratați, că nu suntem buni de nimic. Nu putem să extrapolăm un fapt singular, perceput ca eșec, asupra tuturor aspectelor vieții noastre deoarece, din punct de vedere rațional, nu putem fi în toate situatiile de viată, întotdeauna și, în toate rolurile noastre sociale, precum și în domeniile noastre de competență, buni de nimic. Adesea noi preluăm aceste credințe si mergem mai departe cu ele, în mod inconștient.

Convingerile nu sunt adevarate sau false ci benefice/constructive sau, din contră, limitative/distructive. Cele disfuncționale sunt acelea care ne sabotează cel mai adesea viața. Sistemul nostru de convingeri sau de credințe (raționale sau iraționale) izvorăște din concepția noastră despre lume și viață, așa cum am preluat-o din modelarea pe care sistemul nostru proxim de educație ne-a oferit-o și pe care am asimilat-o mai mult sau mai puțin conștient (părinți, rude, profesori, prieteni, religia). Convingerile au de-a face cu o anumită imagine pe care o avem despre noi, bazată pe percepțiile noastre și modul în care ne-am însușit informațiile provenite din mediu.

Există convingeri de suprafață care au ca fundament o convingere bazală, deseori mascată și mai greu de identificat. Astfel avem credința de bază și pilonii care susțin credința de bază prin experiența mijlocită a emoțiilor. E ca și un ciorchine de strugure care reprezintă convingerea bazală pe care cresc boabele, care sunt convingerile de suprafață, cele secundare. Sau imaginați-vă un copac a cărui rădăcină e reprezentată de convingerea bazală, trunchiul este ceea ce generează acea convingere de bază, ramurile sunt convingerile sau credințele secundare iar frunzele sunt emoțiile ce întrețin oarecum aceste convingeri.

a) convingere de bază: ”Nu merit să mă bucur de viață.”

b) convingeri de suprafață (secundare): ”Nu sunt o mamă bună pentru că nu pot oferi copiiilor mei tot ce și-ar dori sau au visat” sau “Nu sunt destul de atractivă/bună”.

c) conținutul emoțional care hrănește aceste convingeri, întreținând convingerea de bază: ”Mă simt vinovată, neputincioasă, rușinată” etc.

Dacă vrem să modificăm sau să schimbăm un anumit comportment, în primul rând este recomandat să identificăm convingerile noastre limitative care ne blochează să ne atingem scopul, care ne împiedică transformarea.

Care sunt pașii ca să schimbăm aceste convingeri negative:

2.Identifică-ți convingerile pe care le ai cu privire la tine însuți, la ceilalți, la lume și viață, după exemplele menționate mai sus. (poți extinde aria analizei introspecționale, gândindu-te la credințele tale legate de tine, de cuplu, familie, muncă, activități recreaționale, politică, religie, viitor. Toate intră în cele trei categorii mari.

3.Descrie-te în câteva cuvinte, în dihotomia care ți-e cunoscută: calitați și defecte. Nu cred în această dihotomie dar este modul în care ne-am familiarizat să operăm mental. Am fost obișnuiți să gândim în dihotomii şi polarități: bine/rău, alb/negru. Realitatea e undeva la mijloc, de cele mai multe ori, gri. Realitatea e neutră în sine dar modul cum filtrăm această realitate obiectivă devine realitatea noastră subiectivă.
Sistemul meu de credințe e format din următoarele convingeri: ”Sunt sceptic/negativist /deștept/calic/singur/ prea bun/rău/bătrân ca să…Nu pot/sunt în stare de nimic/să… Trebuie să depun eforturi ca să.fiu fericit/reușesc. Dacă nu dețin controlul sunt nefericit. N-am încredere în oamenii care vorbesc mult. E de datoria mea să… Trebuie sa-mi țin slujba cu orice preț. E datoria soției mele să facă curățenie în casă.

4.Decide care dintre aceste convingeri sunt benefice/constructive, sau, din contră, limitative/distructive și scrie-le separat pe coloane.

5.Ascultă-ți corpul și intră în dialog cu partea furioasă din tine și vezi ce anume vrea să îți transmită (care este cauza reală a furiei și nu ceea ce o ascunde/acoperă). Ex: Pot pretinde că m-am înfuriat deoarece partenerul de viață nu face curățenie dar de fapt este un pretext pentru frustrarea ce ascunde o lipsă a intimității, lipsa sau raritatea relațiilor sexuale din cuplu).
Ascultă-ți furia și ea te va duce spre partea ascunsă și vătămată din tine pe care-ți dorești să o vindeci! Apoi, mulțumește subconștientului pentru mesajul furiei tale. Acum, construiește-ți un spațiu al liniștii în interiorul tău. Închide ochii și imaginează-ți un lac liniștit, a cărui apă e neclintită, privește luciul de pe suprafața lui atins în mod suav de razele soarelui. Privește în departare acolo unde lacul se unește cu albastrul/azurul cerului nepătat de nici un nor. Lasă lacul acesta liniștit să-ți cuprindă ființa zbuciumată de furtuna furiei de dinainte. Inspiră și expiră adânc. Acum ești calm și liniștit, profund relaxaConvingerea de bază se naște în urma unei experiențe care îmi validează mereu prin experiențele ulterioare ceea ce cred eu despre realitatea experimentată.
Identifică convingerea de bază prin două întrebări fundamentale (cele două întrebări sunt preluate de la Byron Katie – The Work: A method for self-inquiry).

Exemplu: Sunt o persoană plictisitoare/inutilă.

Dacă este 100% adevărat, de ce este așa de rău?
Ce înseamnă asta pentru mine sau ce spune despre mine?

6.Acum ia în parte toate aceste convingeri limitative și schimbă-le în cele constructive. Lărgeste cadrul înțelegerii și generează posibilități.
Tu decizi ce vrei să crezi despre tine. Recadrează și schimbă paradigma de gândire.

Exemplu: ”Nu am îndemânarea necesară să fac cutare lucru.” vs. „Am toate abilitățile de care am nevoie ca să fac x lucru. (Sunt dispus să învăț acest lucru de la cineva care știe cum se face).”
“Nu am timp de nimic.” vs. „Cele 24 ore îmi sunt de ajuns să fac ceea ce mi-am propus.”

7.Deconstruiește convingerea limitativă pe baza argumentelor raționale ca să poți să fii motivat s-o înlocuiești cu una funcțională.
De ce nu mai vreau să întrețin convingerea limitativă? În ce domenii din viața mea mă limitează? Ce câștig dacă renunț la ea? Pe ce mă bazez când spun/Pe ce bază afirm că… (nu pot/nu sunt în stare? Ce stă la baza credinței mele că sunt sceptic? Sau singur?). Există situații de viață/acțiuni care îmi dovedesc contrariul? Care e testul realității pentru mine? Ce situații de viață sau persoane în care am încredere mi-au dovedit că pot/sunt în stare? etc.

8.Întărirea comportamentului dorit/adecvat prin identificarea și înlocuirea convingerii de bază. Răul se scoate de la rădăcină. Odată eliminată convingerea de bază se prăbușește tot edificiul de convingeri limitative secundare. Cuantificarea succeselor printr-un jurnal care să susțină noile convingeri.

9.Identifică ce conținut emoțional ți se oferă prin întreținerea convingerii limitative și dacă merită să o întreții. Dacă nu, alege să-i dai drumul.
Fiecare credință poartă cu sine o încarcatură emoțională.

Exemplu: “Nu sunt bun de nimic” va genera emoții precum nesiguranță, rușine, victimizare, auto-compătimire, ură de sine etc.

Este tocmai ceea ce vor simţi ceilalţi în relație cu noi, la un nivel subtil, energetic, iar pe noi ne va deranja de fapt reacția lor emoţională pe care de fapt noi o conținem.

Vibrația credințelor pe care le hrănim se simte la nivel energetic de către ceilalți, de aceea oamenii vor răspunde comportamental conform credințelor pe care noi le întreținem despre noi și ceilalți.

Dacă crezi că trăiești într-o lume rea și nu poți avea încredere în nimeni sau să te bizui pe oameni, Universul posibilităților va genera acele întâmplări care să-ți dovedeasca încă o dată că ai dreptate să crezi asta.

Ce-ți dorești cu adevarat de la tine? Care sunt convingerile constructive care te-ar ajuta sa-ți creezi realitatea în care dorești să trăiești, în care lucrurile devin posibile pentru tine, astfel încât să-ți atingi obiectivele propuse?

Eşti fără limite, orice este posibil în realitatea pe care ți-o creezi. (Iisus umbla pe apă, Budha levita).

Iisus a fost primul programator neuro-lingvistic menționat în istorie. Obișnuia să afirme:“Facă-se după credința ta” sau le spunea oamenilor că dacă ar avea credință cât un grăunte de muștar și i-ar zice muntelui aceluia să se arunce în mare, acel lucru s-ar realiza negreșit (Luca 17:6).

Vindecări miraculoase s-au petrecut în toate timpurile pentru că oamenii au gândit în posibilități, convingerile lor au devenit realitate. Sunt multe exemple cum ar fi vindecarea paraliticului, a orbilor care au văzut datorită credinței lor. Exemple ale zilelor noastre includ oameni paralizaţi care s-au ridicat din scaunele lor cu rotile datorită credinței lor sau oameni pentru care handicapul a fost ocazia de a se reafirma ca oameni în multe alte direcţii şi moduri (vezi Hellen Keller). O presupoziție a programării neuro-lingvistice afirmă că: “Dacă un om poate sa facă un lucru, atunci oricine poate sa facă acel lucru”, binențeles prin modelarea comportamentului și prin observație directă. Suntem capabili de lucruri extraordinare dacă credem cu adevarat în ele, dacă sunt canalizate pentru a întreprinde lucruri bune, într-o direcție pozitivă, adică sunt ecologice, atâta timp cât nu afectează negativ viața noastră și a celor din jurul nostru.

10.Utilizează afirmații pozitive, care te inspiră și în care crezi, nu cele care-ți sfidează inteligența și pe care mintea ta le respinge ca fiind minciuni. Dacă ani de zile am generat rețele neuronale cu convingeri limitative/distructive, este poate dificil, dar nu imposibil (că tot vorbim de convingeri) să creăm noi rețele și să le scurtcircuităm pe cele vechi. Am fost deseori întrebat de ce aceste afirmații nu funcționează de cele mai multe ori. În primul rând pentru că nu avem încredere în ele. Este ca și cum de la convingerea negativă: “Nu am încredere în mine” trec direct în secunda următoare la “Am încredere totală în mine”. E absurd. Mintea și corpul le respinge pentru că ele vin la pachet cu niște engramări emoționale, cu acel conținut emoțional de care nu ne-am desprins încă. Un alt aspect ca acestea să funcționeze este cel al CENTRĂRII ÎN SINE, adică să fim aliniați la Univers, să nu fim în conflict în acel moment cu nimeni și nimic. Al treilea aspect implică faptul ca aceste afirmații să fie urmate de acțiuni în această direcție care să le valideze ca experiențe senzoriale și emoționale, astfel încât să se poată crea o breșă, o scurtcircuitare și crearea unei noi rețele neuronale. Alege-ți în mod deliberat și susține-ți credințele, nu le prelua de la sine înțeles. Ele au un rol precis și bine stabilit în viața ta, acela de a-ți defini o parte din identitate.

11.Întreabă-te mereu: ”Cine sunt eu? Ce sunt eu? Care sunt părțile pe care mi-e greu să le accept şi care devin limitări pentru mine? Ce spune Observatorul din mine? Dar Judecătorul/Criticul?”
Pentru ce te condamni și care sunt credințele pe care le întreții ca să te autopedepsești sau să te autosabotezi?
Lucrul cu convingerea de bază are legătură directă cu lucrul cu Umbra noastră (acele părți ascunse și neexplorate din noi pe care ne este rușine să le acceptam și să le integrăm și care ne sabotează mereu viaţa în mod inconștient dar care ascund nestemate ale posibilităților și resurselor interioare, atunci când alegem să le explorăm și când acestea devin conștiente).
“Sunt rău” (convingerea bazală). “Nu sunt bun pentru că n-am fost alături de părinții mei când au avut nevoie/alături de bunica mea când a fost bolnavă”.
Nu pot face o evaluare globală și generaliza un rol de copil sau nepot la întreaga mea ființă. Nu banii, nu jobul, nu relația te definește, ci ceea ce te definește este ceea ce crezi tu despre tine. Nu poți schimba alte persoane sau circumstanțele, dar ceea ce poti să schimbi este ce CREZI TU despre realitate. În lumea noastră, ceea ce credem devine corect sau incorect pentru noi. Nu există o morală sau o justiție universală. Însă intențiile ce stau la baza convingerilor noastre sunt foarte importante.

12.Alocă-ți timp ca aceste noi credințe să prindă rădăcini și să permită realității tale să se schimbe.
Lasă-te surprins!

13.Propune-ți să fii OBSERVATOR INTERN CONȘTIENT de realitatea lui interioară, deprinzându-te cu propriile tale mecanisme de apărare, atunci când nu vrei să-ți schimbi convingerile.
Mi-aş dori mult să fiu mai stăpân pe emoțiile mele (convingerea este: ”Nu cred că pot să fiu stăpân pe emoțiile mele”), dar întotdeauna este ceva care mă împiedică. (justificare, raționalizare). ”Îmi confirm neputința și încerc s-o justific rațional”.

Devino conștient pe zi de trece de convingerile care îți modelază viata și îți determină cursul acțiunilor ca să prosperi în ceea ce întreprinzi și să ai viața pe care ți-o dorești!

Alege să trăieşti în prezentul tău, alege să fii bine cu tine!