Ce anume ne motivează cu adevărat?
Este bine știut că fiecare dintre noi este diferit. Ceea ce mă motivează pe mine nu te va motiva neaparat și pe tine. Singura motivație de care avem nevoie pentru a acționa suntem noi înșine, iar singura întrebare pe care trebuie să ţi-o adresezi este: Ce te poate face pe tine să acționezi?
Fiecare dintre noi crede în ceva. Esențial este să ne amintim că motivația este strict legată de verbe de acțiune. Nu este suficient să știi, trebuie să și acționezi, adică să faci ceva concret.
Așadar, ce este motivația?
Motivația este dorința arzătoare care te pune în mișcare și te face să-ți dorești să acționezi.
Ce ne motivează de obicei?
- Recompensele îi motivează pe oameni
Recompensa sau premiul îi interesează pe cei care au nevoie să știe că efortul lor va fi recunoscut într-un anumit fel și vor fi recompensați pentru ceea ce au făcut. Banii, după cum se știe, nu motivează pe termen lung.
2. Ne motivează frica, care ne poate face să acționăm imediat, mai ales când suntem în faza de a pierde ceva. Pedepsele sau consecințele negative fac parte din tipul de motivare prin frică.
3. Realizarile ne motivează. Atingerea obiectivelor pe care ni le setăm ne fac să fim mai buni în ceea ce facem.
4. Ne motivează creșterea. Ne dorim să fim tot timpul mai buni. Suntem însetați de cunoaștere, vrem să aflăm mai multe lucruri și să ne perfecționăm în cât mai multe din domeniile care ne pasionează.
5. Recunoașterea meritelor noastre de către societate, este un tip de motivație extrem de puternic.
Majoritatea oamenilor cred însă că cea mai bună metodă de a motiva este utilizarea unor recompense precum banii – abordarea de tip recompensă și pedeapsă.
“Este o greșeală să credem asta”, ne spune autorul american Daniel H. Pink în cartea sa „Drive”.
Daniel H. Pink care a scris cred, una dintre cele mai provocatoare cărţi ale ultimilor ani, ne spune că: „Secretul satisfacţiei şi performanţei superioare la muncă, la şcoală, acasă este nevoia profundă de a ne dirija propriile vieţi, de a deveni mai buni şi de a face din această lume un loc mai bun.” (Drive, Ed.Publica, 2011)
În secoulul XXI avem nevoie de altă abordare decât ce a “Băţului şi a Morcovului”, iar vestea bună este că oamenii de ştiinţă după ce au studiat factorii motivaţionali, chiar au venit cu o nouă abordare. Este o abordare cladită mai mult pe motivaţia internă, în jurul dorinţei de a munci pentru ceea ce contează, pentru ceea ce îţi place sau ceea ce îţi doreşti, fiindcă face parte dintr-un ţel important.
Daniel H. Pink face referire la trei elemente importante care ne motivează cu adevarat: autonomie, măiestrie (perfecţionare) şi scop.
Autonomia se referă la dorinţa de a ne conduce propriile vieţi, măiestria se referă la dorinţa de a deveni tot mai buni în ceva ce contează şi scopul adică dorinţa de a face ce facem în slujba a ceva mai mare decât noi.
Legat de autonomie mi-a plăcut o expresie interesantă a lui Jeff Gunther, preşedintele unei companii din statul California care spunea că: „Managementul nu înseamnă să te plimbi încoace şi încolo şi să verifici dacă oamenii sunt în birouri, înseamnă să creezi condiţiile în care oamenii să poată da ce au mai bun.” (Drive)
Şi tot Jeff Gunther a fost cel care a făcut un experiment interesant: A decis ca oamenii din una dintre companiile pe care le administra să nu aibă un program fix. Să vină la serviciu când vor, nu trebuie să fie la serviciu la o anumită oră, trebuie doar să îşi facă treaba. Cum şi-o fac, când şi-o fac şi unde şi-o fac rămâne la latitudinea lor. (Drive)
Ce ne spun rezultatele acestui experiment?
Productivitatea a crescut, implicarea angajaţilor la fel, gradul de satisfacţie al angajaţilor a crescut, demisiile au scăzut.
La Google inginerii lucrează 20% din timpul lor lucrând la orice îşi doresc, au autonomie asupra timpului lor, a sarcinilor, echipei lor, tehnicilor utilizate, iar la Google aproape jumătate din produsele noi într-un an sunt realizate în acea perioadă de 20% din timp când au autonomie. Lucruri precum Gmail, Google News, Google Translate aşa s-au născut.
S-a demonstrat de către doi consultanţi americani că rezulatele şi productivitatea cresc în condiţii mai relaxate de lucru. Programul este flexibil, la latitudinea angajaţilor, ceea ce contează este doar să-şi îndeplinească sarcinile. Când o fac, cum fac, ţine de ei.
Opusul autonomiei este controlul. Controlul duce la ascultare, autonomia la implicare şi perfecţionare.
Autonomie, măiestrie, scop, sunt elementele unui mod nou de a face lucrurile.
Pare mai mult o utopie, nu-i aşa? Daniel H. Pink spune că nu este şi aduce dovezi în acest sens în cartea sa.
Sunt deja companii şi la noi în ţară care au implemenatat în anumite doze acest lucru pentru a-şi motiva angajaţii şi a reduce fluctuaţia de personal.
Poate nu funcţionează în toate sectoarele de activitate dar sigur că funcţionează fără doar şi poate în cele unde s-a implementat.
Dacă vrei o echipă eficientă angajează oameni de calitate si lasă-i în pace. Când sunt lăsaţi în pace oamenii te vor surprinde cât de multe au reuşit să facă.
Acest lucru îl pot confirma şi eu din experienţa mea în lucrul cu oamenii. Am condus oameni mai bine de 15 ani.
Îţi recomand să angajezi indivizi autonomi care îşi formulează singuri obiectivele şi trec la treabă. Nu e nevoie să fie verificaţi zilnic. Te scutesc de munca de supraveghere. În acest mod, ai timp să construieşti startegii, parteneriate, etc.
Poate este vremea să aduci o schimbare în modul tău de a conduce. Să conduci cu întrebări, nu cu răspunsuri, să te implici mai mult în dialog, nu în coerciţie.
Aici vreau să-ţi dau un exemplu. Fostul secretar american al muncii Robert B.Reich a conceput un instrument de diagnosticare inteligent pentru evaluarea stării de sănatate a unei organizaţii. L-a numit „testul pronumelui”. Când vorbeşte cu angajaţii este atent la pronumele folosite de ei. Angajaţii se referă la compania lor cu „ei” sau cu „noi”. Dacă folosesc „ei”, asta sugerează înstrăinare, neimplicare. Dacă folosesc „noi” sugerează faptul că angajaţii simt că sunt parte la ceva semnificativ şi important şi se simt bine acolo. Dacă sunteţi manageri faceţi acest test. Vedeti sunteţi o organizaţie „noi” sau „ei”. (Drive)
Cine crezi că va câştiga? Autonomia, măiestria şi scopul sau recompensa şi pedeapsa? Factorii interni sau factori externi?
Există o nepotrivire între ce zice ştiinţa şi mediul de afaceri. Ştiinţa ne spune că factorii motivaţionali externi funcţionează, dar în anumite circumstanţe.
Acele recompense de genul „dacă faci – atunci primeşti” distrug deseori creativitatea şi nu motivează pe termen lung. Secretele performanţei ridicate nu sunt recompensele şi pedepsele ci motivaţia internă, de a face lucrurile de plăcere, de a face ce are semnificaţie şi scop.
Asadar, identifică tipul de motivaţie care funcţionează cel mai bine în cazul tău şi foloseşte-l pentru a înregistra succese în tot ceea ce îţi propui.
Nu uita! Şi cuvintele au o putere uriaşă asupra noastră.
Foloseşte cuvinte ca: provocare, determinare, obiectiv, perseverenţă, libertate, rezilienţă, speranţă, care să te ducă mai aproape de visul tău sau de ceea ce îţi doreşti.
Sper să-ţi fie de folos! Vezi şi celelalte articole de la noi!
Sursa: Daniel H. Pink- Drive
Sursa foto: internet
