Viața nu este un coridor drept și ușor de străbătut, pe care să călătorim liberi și nestingheriți, ci un labirint de treceri prin care trebuie să ne căutăm calea, cercetând uneori și poteci întunecate.

De ce nu ne plac schimbările?

Ceea ce căutăm este siguranța și certitudinea, două dintre nevoile fundamentale ale omenirii. Există mai multe motive pentru care întâmpinăm rezistență la schimbare. Unul dintre motive este cel legat de convingeri. Avem convingerea că schimbarea nu este ușoară și nu este întotdeauna pozitivă. De asemenea nu avem o imagine de ansamblu asupra schimbării și asta ne poate genera frică.

Necunoscutul ne generează frică.

Toata lumea se teme de ceva. Acesta este adevărul. Cu toții avem ceva de care ne este frică. Ar putea fi frica de eșec, frica de ridicol, frica de a ne expune, frica de a vorbi în public, frica de singurătate. Când erai mic ţi-era teamă de matematică, sau de chimie. De ce? Pentru că ce nu cunoști te sperie!

În necunoscut apare teama. Dacă necunoscutul conține să zicem matematică, ești agitat, nervos. Ne este frică de ceea ce nu cunoaștem , pentru că nu avem control. Un alt motiv de a ne opune schimbării, este confortul, obișnuința.

Căutarea confortului a fost în ultimii zeci de ani una dintre prioritățile omenirii. Cele mai mari invenții, și aici mă refer la televizor, telefon și internet, toate au avut ca scop principal simplificarea, confortul oamenilor. S-a dorit o zonă de confort pentru că, prin această simplificare, se presupunea că oamenii vor câștiga timp pentru lucruri importante, care să le aducă valoare, cum ar fi: cunoașterea și evoluția.

Adevărul este că ieșirea din zona de confort necesită efort și va trebui să îți asumi inevitabil niște riscuri. Tocmai de aceea, preferăm să rămânem unde suntem – din cauza comodității. Nu degeaba se numește „zonă de confort”. În realitate, zona de confort este doar o iluzie, o barieră mentală pe care noi ne-am impus-o și peste care ne este greu să trecem de teamă să nu pierdem. Ce putem să pierdem ? În primul rând, liniștea și căldura “confortului” construit cu greu. Adică, ne-am învățat să ne mulțumim cu ceea ce avem, deși vocea interioară ne reamintește că putem mai mult, sau că merităm mai mult. Însă simțurile noastre, amorțite de mirajul confortului și așa zisei siguranțe, nu ne dau voie să facem un pas în afara cercului pe care ni l-am trasat singuri.

Dar viața începe în afara zonei de confort. Secretul vieții stă în a ieși din zona de confort. Dacă așteptăm să vină ziua în care ne vom simți determinați să facem o schimbare, e posibil să rămânem blocați acolo pentru totdeauna. Daca auzi mereu vocea fricii „Nu pot, nu voi reuși” sigur vei rămâne blocat și nu vei încerca să schimbi ceva.

Câte nu am făcut din cauza fricii?

Nu am schimbat un loc de muncă , nu am început o altă relație, o altă activitate, din cauza fricii, a incertitudinii, renunțând astfel la visurile voastre. Dar va trebui să ne găsim curajul de a schimba ceva din rutina noastră, din obișnuințele noastre.

Ce nu faci se afla de fapt unde? În afara zonei de confort. Pentru a depăși frica este important să o recunoaștem și să o înfruntăm, făcând altceva, aducând ceva nou în viața noastră, învățând, dezvoltându-ne noi abilități. Chiar dacă ne simțim temători, trebuie să învățăm să ne asumăm și riscuri. Cu siguranță am avut astfel de momente și înainte în viață, ar trebui doar să ni le amintim.

Ceea ce este confortabil ne poate plafona iar ceea ce este inconfortabil e o cale de a crește, de a ne dezvolta.

Creșterea apare numai într-o stare de disconfort.

Gândește-te la puterea acestei fraze! Creșterea apare numai într-o stare de disconfort. Ceea ce va declanșa creșterea noastră ține de propria voință de a accepta schimbarea.

Așadar, să nu mai fugim de situațiile incomode în care ne aduce viața ci să ni le asumăm. Teama asta de nou ne poate ajuta, ne poate crește capacitatea de adaptare și așa vom evolua. Așa a evoluat omenirea, de altfel. Ce știm sigur este că prin schimbare, vocea fricii se va diminua și încrederea va crește.

Ar trebui să te gândești de ce faci ceea ce faci? Cum ai ajuns acolo? Ce poți face să crești? Ce-i face pe unii dintre noi să fie într-o permanentă căutare pentru a rămâne sau a ieși din zona de confort? Mentalitatea.

Henry Ford spunea: „Fie că tu crezi că poți sau nu, ai dreptate”. Mentalitatea este ca o lentilă prin care noi privim lumea. Poate să fie fixă sau flexibilă, probabil ai auzit despre aceste lucruri. Oamenii care au o mentalitate fixă sunt mai puternic afectați de frică. În opoziție, mentalitatea flexibilă sau de creștere este credința că poți să crești, te poți dezvolta prin experiență, prin efort și învățare.

Schimbarea și adaptabilitatea fac diferența între creștere sau plafonare ca să nu folosesc un cuvânt mai dur – dispariție. Gândește-te la vremurile în care ai avut succes. Cum te-ai adaptat? Cum te-ai adaptat la o relație nouă, la un job nou, la informație și tehnologie? Ce ai făcut?

Comportamentul nostru este orientat spre scopuri. Facem ceva și așteptăm recompensă (gratificare imediată). Așa am fost educați, disciplinați, să facem ceva și să primim ceva în schimb. Ai luat 10 la școală, ai primit un cadou sau un compliment „ne-a rămas acest mecanism în sânge”, cum se spune. Acceptăm doar lucrurile bune, pozitive sau interesante și respingem ce nu ne place, ce e greu, ceea ce nu cunoaștem.

Atunci când facem ceva ce ne place, cum ar fi de exemplu mersul la cumpărături, recompensa este sentimentul de bunăstare și bucurie pe care ni-l creăm și asta ne face să repetăm din nou acest comportament, activitate. Dacă ceva nu ne place și dacă nu vom primi recompensă imediată devenim nervoși, letargici, nu vom simți aceiași plăcere și nu vom repeta activitatea sau o vom amâna.

Cu alte cuvinte, ne adaptăm mai repede și mai ușor dacă suntem răsplătiți. Schimbarea trebuie să se facă pe interior, prin schimbare de gândire, de perspectivă. Poți avea mintea deschisă sau închisă la schimbare. Putem păstra lucrurile la fel sau putem face diferit. Va trebui să facem o alegere.

Albert Eistein spunea că ”mintea noastră e ca o parașută: își îndeplinește rostul doar când e deschisă”. Interesant, nu? Noi oamenii suntem construiți și meniți să prosperăm, și putem avea fiecare dintre noi o viață minunată.

Timpul acesta liber nu știu când îl vom mai avea. El poate fi bun la ceva. Tot ce avem de făcut este să decidem ce facem cu timpul pe care îl avem. Lumea evoluează, se întâmplă schimbări, chiar dacă ne place sau nu ne place.

Ce ne oprește să învățăm ceva nou?

Ce ne oprești să învățăm ceva nou nu este bariera intelectuală ci bariera emoțională. Simplu – suntem speriați. Această barieră provine din tipul de gândire care spune că: nu vom reuși, sau nu vom învăța atât de repede pe cât ne dorim sau nu dorim să ne schimbăm obiceiurile.

Este un mare RENUNȚ ascuns acolo care te face în mod direct o VICTIMĂ.

Tot barierele emoționale sunt cele care ne pot afecta creativitatea, adaptabilitatea la nou, observarea oportunităților și găsirea soluțiilor. Trebuie să devenim conștienți că nimic din ce facem nu este inutil și că ceea ce facem, facem pentru noi, pentru viața noastră. Este o schimbare de percepție care ne va ajuta să trecem peste acest tip de barieră emoțională, practic.

Toate aceste bariere pleacă de fapt de la lipsa de încredere în sine.

Cu cât investești mai mult în tine, că e vorba de timp, efort, energie sau bani vei ajunge să treci la alt nivel financiar în viața ta. Dar pentru asta e nevoie de o mentalitate de creștere.
Sunt câteva demersuri pe care le poți face pentru a exersa mentalitatea de creștere:

1. Să faci ceea ce-ți place și să faci cu plăcere ceea ce faci: este mult mai ușor să ai succes atunci când ești pasionat de ceea ce faci; și să-ți dezvolți această pasiune.
2. Să fii deschis provocărilor care apar; știm că dacă vrem să realizam ceva de valoare, vor apărea provocări în călătoria noastră – trebuie să ne pregătim chiar și pentru a da greș uneori.
3. Să vezi eșecul ca pe o oportunitate de a învăța din experiențele tale și de a aplica ceea ce ai învățat.
4. Să înveți continuu pe tot parcursul vieții.

Gândește-te la ce te pasionează? Ce te luminează? Ce vrei să înveți nou?

Cât durează pentru a dobândi o abilitate?

Malcom Gladwell, autor canadian, spune că sunt necesare cam 10.000 de ore. Ți se pare mult? Te gândești că nu ai atâta timp și că niciodată nu vei putea învăța ceva nou, așa-i? Regula celor 10.000 ore se aplică dacă vrei să ajungi la nivel de expert.

S-au mai făcut și alte studii, de exemplu Josh Kaufman, autorul cărții “Primele 20 ore”. Cum să înveți orice repede”, a ajuns la concluzia că ai nevoie de 20 ore de practică deliberată ca să poți să dobândești o abilitate. Sună bine și e de bun simț.

Vrei să înveți o limbă străină? Ce poți să faci? ”Învață cele mai uzuale 2000 cuvinte, pentru a reuși să formezi propoziții curente”, asta ne spune J.Kaufman.

Vrei să înveți să lucrezi pe calculator într-un anumit program? Folosește materiale de referință (cărți, tutoriale, informații de la prietenii tăi care știu asta, etc.). Există soluții.

Dacă pui 20 ore de practică deliberată, te concentrezi pe acel lucru vei fi uluit cât de bun ești.

Întrebarea potrivită este de fapt: Vreau să învăț? Sau găsesc doar scuze. Apoi putem să ne facem un plan, să ne stabilim niște pași, care ne vor duce la un rezultat. Aici avem nevoie de voință pentru a împiedeca toate distragerile de atenție care pot să apară și care ne pot opri sau ne pot face să amânăm ce am început.

Așadar, putem să învățăm orice exersând 40 minute intensive pe zi, timp de o lună, doar să îți dorești să înveți, și să ai motivația necesară.

Îi întreb pe oamenii cu care am colaborat cum își petrec timpul? Încotro merge cariera lor? Cum estimează utilizarea timpului pe care îl avem acum la dispoziție? Cea mai mare cantitate din timpul lor și-o petrec doar pentru a rămâne fără probleme.

Cum poți rezolva problemele?

Concentrându-te pe soluții, nu pe probleme.

Sunt câțiva pași simpli:

1. Prin schimbare de percepție sau creându-ți propriul viitor

Cum poți să faci asta?

Să știi ce îți dorești cu adevărat

Să înțelegi că totul depinde de tine

Să crezi că niciodată nu e prea târziu

Să vezi viața plină de posibilități

Să fii deschis la noi oportunități

2. Înconjoară-te de oameni potriviți

Acum este mai ușor ca niciodată să fim în contact cu oameni din întreaga lume. Pe rețelele de socializare ai posibilitatea să găsești noi prieteni, noi locuri de muncă și, de ce nu, oameni care te pot ajuta sau te pot schimba în bine.

3. Găsește-ți un mentor bun

Există multe tipuri de mentori care te pot ajuta și te pot ghida în funcție de nevoile tale.

4. Nu-ți fie frică să experimentezi

Cum poți face asta? Încercând lucruri noi, proiecte noi. Unii antreprenori nu și-au pierdut curajul, chiar dacă au eșuat și încearcă alte inițiative antreprenoriale. Cu unele poți avea succes, cu altele nu. Ceea ce este cu important este să nu te temi să încerci.

5. Reinventează–te!

De exemplu, dacă dorești să-ți schimbi cariera, va trebui să faci niște cursuri care să te ajute.

Începe o activitate nouă, fă ceva pe lângă ce faci de obicei. Asta îți poate da o mai mare siguranță. Dacă una din activități nu merge, poate merge cealaltă. În loc să îți risipești energia la televizor sau în domenii care nu te pasionează poți să-ti dedici timpul pentru activități care îți plac.

Întrebarea care se pune este: Ce vreau de la viața mea? Ce pot să schimb? Ce vreau să schimb?

În ce poziție vreau să fiu: cea de Victimă sau de Învingător? Întreaga viață este o sumă de alegeri. Doar tu poți să îți schimbi starea, gândirea și atitudinea!

Îți recomand o carte faină despre schimbare ”Cine mi-a furat cașcavalul?”

Este o poveste creată de Dr. Spencer Johnson pentru a ne ajuta să facem față mai ușor schimbărilor din viața noastră. Schimbările sunt inevitabile, că vrem sau nu, ele se produc. Protagoniștii cărții sunt patru personaje imaginare, șoriceii „Mirosilă” și „Gonilă” și omuleții „Dl. Hohot” și „Dl. Iepure”.

Uneori, s-ar putea să acționăm ca Mirosilă, care adulmeca o schimbare de la distanță, sau ca Gonilă care aleargă, se antrenează, sau ca Dl. Hohot care învață să se adapteze în timp ce vede că schimbările îl conduc spre ceva bun, sau ca Dl. Iepure care neagă schimbarea.

Tu în ce personaj te regăsești?

După mai bine de 10 ani, cartea se bucură încă de succes, fiind printre cele mai citite titluri din lume. Ți-o recomand cu drag!

În încheiere un mic citat din carte: „Mersul într-o nouă direcție te ajută să găsești cașcavalul. Du-te după cașcaval!”

De tine depinde!